|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
PRIMITIVE
![]() |
Exemple: Fie nĪ N si f : R® R functia definita prin relatia f(x)=xn , (" ) xĪ R. Atunci pentru
orice numar real fixat c, functia Fc(x)= Functia
F(x)=(sin x)2,
(" ) xĪ R este o primitiva a
functiei f(x)= 2sin x cos x, (" ) xĪ R. Daca a>0, a¹ 1, atunci functia F(x)= Propozitie: Fie f : J® R unde JĢ R. Daca F1, F2: J® R sunt doua primitive ale functiei f, atunci exista o constanta cĪ R astfel īncāt F1(x)= F2(x)+c, (" ) xĪ J. |
| Nu ma enervati ca va dau lucrare de cotrol! | |
| Dem: F1 si F2 fiind primitive ale lui f, ele sunt derivabile pe J si verifica relatiile F1¢ (x)=f(x)= F2¢ (x), (" ) xĪ J, deci (F1- F2)¢ (x)= F1¢ (x) - F2¢ (x), (" ) xĪ J. Functia F1 - F2 ,avānd derivata nula pe intervalul J, este constanta pe acest interval, adica exista cĪ R astfel īncāt F1(x)-F2(x)=c, (" ) xĪ J. | |
![]() |
| Ce fac astia vere, "pune canii pe mine"? |
| Observatii: Data fiind o primitiva F0 a unei functii f : J® R, atunci orice alta primitiva F a lui f este de forma F= F0 + c, unde c este o functie constanta pe J. Aceasta īnseamna ca daca o functie f admite primitiva, atunci f admite o infinitate de primitive. Definitia primitivei
s-ar putea extinde si la functii definite pe reuniuni
finite de intervale disjuncte, deoarece conditiile din
definitie au sens si īn acest caz mai general. Īnsa nu
mai este adevarat ca doua astfel de primitive difera
printr-o constanta. De exemplu, fie f : R\{0}® R functia definita prin
f(x)=x2. Atunci functiile F,G : R\{0}® R definite prin: F(x)= G(x)= Daca f : J® R unde JĢ R este o functie astfel īncāt multimea f(J)={f(x)| xĪ J} (imaginea lui J prin f) nu este interval atunci functia f nu admite primitive. Orice functie continua f: [a, b] ® R admite primitive. |
![]() |
| Bine tipule, si zici ca tu stii teoria? |